de cele mai multe ori sunt sampanie pentru alti...

sampania..da o ador cu siguranta...imi place gustul ei acid imi place mirosul...si paharul din care o beau cu sete si cu extaz...extazul cu care o sorb e aproape flamand... dintotdeauna mi a placut...cred ca si atunci in faza embrionara cand mama se chinuia sa mi ofere confortul uterin ...si atunci o adoram... ma facea sa ma zbat ...sa vreau sa cresc ...sa trec la cel de al doilea stadiu al pseudoexistentei mele...am crescut si am iesit ...cu greu...dar am iesit la suprafata...nu a fost maiestrala pasirea mea afara de altfel a fost chiar insignifianta...ai mei se asteptau sa fiu un copil cu penis dar nu a fost sa fie...si totusi au baut sampanie..si m au si botezat...ce i drept nu au facut invitatii frumos colorate cum i au facut surorii mele dar important e ca au baut sampanie...si mi au dar sper si mie...de atunci incerc sa gasesc motive sa mi satisfac pofta...sa beau sampanie pentru orice rahat care mi se intampla...oare ce as putea sa sarbatoresc?de cele mai multe ori nu prea am ce dar..egoisti cum suntem gasim motive sa bem sampanie...sa ne simtim normali...sa fim ceea ce nu suntem...bem o sampanie ...aplicam o masca...ne dam jos masca ...bem din nou...imi place sampania...am o vaga impresie ca am m ai spus asta o data...ma simt atat de bine cand o beau...traiesc utopic pret de cateva secunde o fericire de moment care se termina cu ultima picatura...dar revine atunci cand reumplu cupa...mare pacat ca nu sunt o firma care sa comercializeze sampanie...utopia ar dura mai mult...de aceea devin sampanie pentru altii...daca as avea destui bani mi as deschide o firma sampanie sampanie si ar fi foarte tare...utopia ar fi de durata...un fel de sex fara intrruperi cu mult orgasm...cu 2 tigari intre pauze...si putin santal de portocale...si neaparat dimineata o cafea tare cu putin zahar...